Forum de discutii P.N.T.C.D. :: Atomizarea si relansarea vietii politice românesti

Trimis: 09/11/2006 20:03

Cetatenii României sunt tot mai nemultumiti iar dezorientarea, lehamitea si disperarea tot mai accentuate, pentru ca nu se intrevad alternative politice si oferta politica nu ofera perspective. Societatea civila la fel ca partidele politice de opozitie, dupa elanul din anii '90 se dizolva in loc sa se cristalizeze si sa se dezvolte.
Fenomenul atomizarii nu este intamplator el a fost controlat si sprijinit de structurile fostului regim comunist, care au pastrat puterea si au gestionat-o in asa fel incat sa se perpetueze la conducerea tarii, sa preia controlul economic si sa distruga absolut orice opozitie politica sau civica.
In România dupa '90 nu a fost o competitie a fost o lupta politica, in sensul ca intr-o competitie se prezinta o oferta si se respecta niste reguli, pe cand intr-o lupta se urmareste distrugerea adversarului.
Campania abordata ca o lupta a exploatat toate metodele posibile, de la denigrarea adversarilor prin manipulare mediatica sau utilizand structurile de dezinformare, la intimidare, santaj sau inventarea de pericole. Partidele de opozitie si ONG-urile au fost denigrate si infiltrate cu persoane care sa creeze o atmosfera tensionata, personalitatile si liderii politici au fost ridiculizati si acuzati de cele mai fanteziste actiuni si relatii. Tăria a facut tot ce a putut pentru a bloca mesajul societatii civile si a partidelor de opozitie, prin restrangerea accesului la mass-media, utilizand fie interdictia infintarii de posturi de radio si de televiziune, fie pretextul crizei de hartie sau o defectuasa difuzare a presei. Treptat oamenii fostului regim comunist si-au intarit forta financiara si au construit proprile posturi de radio si tv, sau presa scrisa. Incet si sigur partidele de opozitie au fost fie absorbite fie eliminate de pe scena politica prin creearea unei imagini catastrofale.
Pe masura ce la conducerea partidelor istorice au promovat tinerii, acestia au pus accentul pe aceleasi valori pe care s-au axat si partidele FSN-iste, respectiv pe promovarea liderilor ca “locomotiva” electorala, abandonand importanta principiilor democatice dupa care s-au condus veteranii.
Fostele structuri specializate in psihologie si manipulare au speculat mentalitatea românilor care considera ca liderii sunt alesi sa decida, mentalitate asemanatoare lumii orientale. Suntem un popor care are ca valoare suprema dictonul “omul sfinteste locul”, care asteapta de la un “tatuc” sa rezolve problemele individuale. Atat alegatorii cat si alesii considera ca reprezentantii au fost desemnati sa ia decizii nu sa conduca. Este o mentalitate orientala care nu are nimic in comun cu conducerea in acceptiune occidentala, unde a conduce inseamna a consulta si a organiza dezbateri pentru a lua cea mai buna decizie. Intreaga campanie electorala s-a concentrat pe lideri, pe candidatii la presedentie ca “locomotive electorale”, pe tandemuri, neglijand complet programele ca oferta. FSN-ul a promovat lideri politici ca personalitati capabile sa rezolve problemele romanilor, tehnicieni “unicat” cum i-a numit S.Brucan, “cunoscatori ai realitatilor romanesti”. La FSN-isti era de inteles, ei nu aveau idei, nu aveau interese si argumente pentru reforme, erau impotriva implicarii romanilor din diaspora, care veneau cu idei clare, “molipsitoare” ce puneau in pericol pseudoreformele FSN-iste, dar pentru partidele istorice abandonarea principiilor in favoarea liderilor a fost de neinteles. Pe terenul marketingului politic al promovarii liderilor, partidele FSN-iste au avut toate atuurile, specialisti calificati, retea de dezinformare, mass-media de stat, si finantare de la buget.
Alegerile din '96 a adus prin vot negativ un scor bun pentru partidele din CDR, dar nu suficient sa formeze o majoritate parlamentara, rațiune pentru care au fost nevoite sa colaboreze cu “solutia ipocrita” PD. In ideea ca faptele vor vorbii dela sine fiind cel mai bun argument electoral, partidele CDR au neglijat razboiul mediatic, si au pierdut desi rezultatele guvernarii erau mai bune decat ale guvernelor precedente. Guvernul Nastase a profitat si a cules rezultatele reformelelor CDR, iar pe planul politicii externe consecintele sustinerii trupelor NATO in interventia din Kosovo.
Actiunile fostelor structuri erau inevitabile, dar efectele lor ar fi fos mai mici, sau pozitia partidelor de opozitie mai puternica, daca ar fi stiut sa gestioneze mai bine situatia din interiorul partidelor, cea cu partenerii politici si comunicarea cu cetatenii.
Oferta saraca in solutii este un handicap al tuturor partidelor politice. Partidele istorice au promovat in de seamă doua teme adevarat importante, restituirea proprietatiilor si legile accesului la dosare si a lustratiei. Prima a fost prezentata de FSN-isti ca o restauratie a mosierilor, a doua ca o vendeta de care romanii nu au nevoie, pentru ca au “nevoie de conses” sa construiasca un “nou viitor luminos”, o societate dupa modelul tarilor nordice. Nimeni nu a incercat sa arate ca de fapt Romania nu se indreapta spre o societate de tip suedez ci spre una polarizata de tip latino-americana. Nu au fost prezentate solutii pentru reducerea coruptiei si a birocratiei, a restructurarii justitiei, sau a admnistratiei locale. Reforma invatamantului a fost binevenita desi partiala si anulata de guvernele ulteriorare, dar ea a fost ca si legea accesului la dosare o initiativa personala, nu meritul unui partid.
Lipsa solutiilor are cauza in slaba organizare si democratizare a vietii interne de partid.
In '90 au fost numeroase persoane de excepție care au incercat sa se implice, dar suspiciunea liderilor locali, asociata cu “bruiajul unor indivizi dubiosi”, care au semanat neincredere si tensiuni intre membrii partidelor au facut ca multi sa abandoneze activitatile politice si sa-si vada de viata privata. Au fost primiti in partide toti care au solicitat, si codul de conduita foarte slab a permis orice. O alta cauza a abandonului a constituit-o sistemul de decizie in cerc restrans sau chiar unipersonal, care a creeat un climat de frustrare in randul, membrilor de partid. Un intelectual se inscrie in partid daca el considera ca are niste idei importante de transmis, sau daca solutiile partidului respectiv sunt considerate extrem de importante. Daca nimeni nu organizeaza dezbateri in care sa se prezinte opinii si argumente, natural ca respectivul penis considera ca pierde momentul inutil si renunta la valoarea de membru de partid, sau devine vanator de erori a celor care decid pentru a demonstra ca s-au inselat, ca nu sunt competenti si e cazul sa fie schimbati. Pentru a elimina criticile si opozitia din partide solutia este ca temele sa se supuna dezbaterii si aprobarii unui numar cat mai mare de membrii. Dezbaterile permit oamenilor sa se cunoasca, sa-si verifice ideile, si decizia democratica prin vot nu mai permite contestarea hotararii.
Lipsa dezbaterilor, a dialogului a democratiei in configurarea listelor de candidati si a vietii de partid in general, a facut ca partidele sa nu fie pregatite cu solutii si sa se depopuleze. Fara programe si fara oameni de calitate partidele au fost vulnerabile si la guvernare desi prestatia a fost buna cu toata opozitia PSD si a PD, rezultatele au fost sub asteptarile foarte mari ale populatiei, dar si sub posbilitati.
E trist ca situatia se mentine, ca principalul partid de opozitie PNTCD devenit PPCD a intrat in deriva, mergand pe ideea ca prin fuziuni de partide se va intarii. Au fost voci care au afirmat inanite de fuziune ca prin fuziunea a doua partide mici poate apare unul si mai mic, sub aspectul electoratului, daca electoratele lor nu agreeaza directia imprimata de conducere, si previziunile s-au adeverit. PPCD dupa mai multe fuziuni are un scor mai mic decat inainte de prima fuziune in care a decis sa abandoneze numele de PNTCD. S-a dovedit ca argumentul ca PNTCD este grevat de esecul guvernarii nu a fost realist, sub noul nume nu a dobandit mai multi admiratori dar a pierdut o parte din votantii fideli.
Un partid se construieste si devine puternic prin ideile pe care le promoveaza, prin coerenta, consecventa si perseverenta, nu prin personalitatile publice pe care le atrage. Oamenii pot fi valorosi si simpatizati de public dar pot sa aiba opinii diferite, ceea ce nu e indicat intr-un partid. Intr-un partid ar necesită sa se intalneasca adepti ai acelorasi idei cu aceleasi prioritati, numai asa se poate vorbi de coerenta. Daca ideile sunt importante pentru electorat, acesta adera si voteaza cu partidul respectiv, daca electoratul nu adera la ideile partidului inseamna ca partidul nu e conectat la problemele cetatenilor sau nu are solutii credibile.
Constat ca se face un elogiu al individualismului, se promoveaza idei de independenta a ministrilor si a parlamentarilor, sugerandu-se ca acestia au, sau nu au initiative, sau prestatia lor este dezastruoasa sau grozava de la caz la caz. Votul uninominal incearca sa gadile amorul alegatorilor si a alesilor, sa mineze structurarea partidelor pe doctrine, sa submineze disciplina de partid, prin elogiu independentei parlamentarilor in numele legitimitatii votului direct, desi este evident ca un grup de solisti buni, nu pot tine un concert daca fiecare interpreteaza alta partitura.
Solutiile pentru relansarea partidelor democrate nu sunt complicate si nici dificile ele tin de democratia interna.
Campania electorala populista, bazata pe slogane a inceput sa nu mai aiba credibilitate si chiar sa irite.
- Prima si cea mai importanta schimbare de directie ar trebui sa fie trecerea de la lupta politica la o competitie politica, de la competitia de lideri la una de programe cu solutii argumentate, cu toate consecintele ce decurg. Mesajul de frunte sa abandoneze ființele si sa se duca in zona reformelor, campania de sloganuri sa fie abandonata in favoarea unei campanii de argumente.
Un specialist in comunicare spunea ca mesajul poate fi devastator daca puncteaza asteptarile populatiei, ori asteptarile populatiei sunt in zona combaterii coruptiei, unde solutiile sunt ca si inexistente.
Pentru a avea solutii credibile bine argumentate e trebuință de dezbateri in partide, si de aprobarea lor prin vot. Asta ar da satisfactie membrilor de partid, le-ar da elan si ideile cu impact la cetateni ar atrage si alti adepti ai reformelor, din care se pot selecta persoane de calitate.
Este un sistem cu feed-back ideile importante atrag oameni de calitate, si oameni de trăsătură produc solutii valoroase, dar fenomenul nu se cauzează fara o viata de organizatie participativa. Daca organizatia este condusa autoritar prin reprezentanti care decid in numele membrilor viata de organizatie se atrofiaza si organizatia se stinge.
Comunicarea intre conducere si membrii si democratizarea in sensul adoptarii in statut a obligativitatii conducerii de a consulta membrii partidului in dificultăți importante sunt decisive. O masura ar fi votului transmis de reprezentantii locali in cazul problemelor importante, in locul votului prin reprezentanti, respectiv rezultatul votului din judete sa fie transmis de reprezentantul judetului pentru a fi cumulat pe tara in cazul deciziilor privind fuziunile, iesirea sau intrarea de la, sau la guvernare. Acest lucru ar fi util pentru ca in cazul intrarii sau iesirii de la guvernare reprezentantii locali in cele mai multe cazuri sunt in conflict de interese pentru ca pierd posturi bine platite, ori prin consultarea membrilor de rand se evita conflictul de interese. Un întocmai sistem de consultare ar da mai mare importanta membrilor, care nu ar mai avea sentimentul ca sunt fani ai liderilor sau sustinatori ai decizilor acestora.
Prima si cea mai importanta tema de dezbatere a unui partid care vrea sa se relanseze este adordarea discutiilor in partea interioară privind organizarea, modul in care se iau deciziile, democratia interna, disciplina, obligatiile si responsabilitatile organelor de conducere si a membrilor, si cel mai important performantele pe diverse nivele de organizare. Relansarea unui partid se programeaza pe centre si etape, iar daca nu se programeaza inseamna ca nu se doreste sa se relanseze. Incremenirea in imobilism e in avantajul partidelor de la putere care isi fac campanie de imagine pe banii bugetului.
Dupa ce democratia interna functioneaza se pot aborda problemel societatii, coruptia, cauzele si solutile combaterii ei. Reforma justitiei si a servicilor secrete pentru a fi responsabilizate si a le obliga sa devina neutre, criterile de repartizare a resurselor bugetare, modul in care ar trebui promovati si stimulati functionarii statului.
Despre aceste teme in alte discutii.

Text posta pe forumul RL

Trimis: 29/11/2006 04:20

Stimate domnule Gheorghe,
Viaþa m-a învãþat sã fiu circumspect cu toþi interlocutorii mei. Dacã la început, la primele dv. postãri, v-am suspectat (sper sã nu vã supere sinceritatea) dupã o primã citire a cestui material, îmi scot pãlãria. Aveþi perfectã dreptate! Cred cã acest material: http://pntcd.myforum.ro/atomizarea-si-relansarea-vietii-politice-romanesti-vt19.html trebuie fãcut recunoscut la un numãr cât mai mare de oameni ºi în special membrilor PNÞcd. Poate îi angrenãm ºi pe cei care vor sã facã o treabã bunã, cãci pe cei de rea credinþã, sigur, îi vom avea aici din abundenþã. Pe forum, zic eu, avem avantajul cã cei „gãlãgioºi” pot fi daþi afarã sau ignoraþi. Îmi amintesc o ºedinþã a PNÞcd-ului la sectorul 6 Bucureºti din Calea Plevnei 204-206 unde nu se putea spune nimic din cauza haosului, a zgomotului conceput de tot felul de impostori care se dãdeau membrii de partid. Acelaºi climat l-am întâlnit ºi la Sediul Central unde nu te puteai înþelege cu nimeni din cauza impostorilor.
Traian Ioan
marþi, 28 noiembrie 2006